Era mult mai înaltă ca mine, cocoțată nu pe tocuri, ci pe un camion al școlii de șoferi TEO. Avea oră de condus pentru a obține categoriile C+E. Am fost curioasă să aflu ce a îndemnat-o să facă școala de camioane. În general, bărbații sunt atrași de acest domeniu. Text: Roxana Ciuhulescu; Foto: Adrian CobzașuToată lumea a întors capul după ea, pe stradă, la fel și eu. Este genul ăla de femeie care te lasă cu gura căscată și te face să te întrebi cum reușește. Pentru numărul acesta, am ales să scriu despre o doamnă de poveste.
Luminița Mogoș (39 de ani) a moștenit pasiunea și preocuparea tatălui ei, care deținuse o firmă de transport. Din păcate, părintele ei s-a stins în 2001 și ani de zile a luptat să ducă mai departe această afacere, însă criza financiară a determinat-o să ”depună armele”. Nu are copii, însă are o dorință mare: să lucreze în Anglia, alături de iubitul ei.
Rar îmi este dat să văd o femeie conducând un camion și este o combinație interesantă. Cum te-ai hotărât să faci școala de camioane și de ce ai ales școala TEO?
Aș întoarce capul după un autocamion condus de o femeie și aș și saluta-o! Am ajuns la TEO după un mic studiu făcut de mine pe internet, citind despre școli și chiar să cerând informații direct. Astfel că am ajuns la o școală, dar nu mi-a plăcut atitudinea secretarei cu cei de acolo, fie ei elevi sau instructori, deși cu mine a avut o atitudine respectuoasă. Următoarea vizită a fost chiar la TEO Crângași și am avut plăcerea să întâlnesc o secretară minunată. În plus, ședințele de legislație se țineau tot la Crângași, adică la două minute de locul meu de muncă.
Ce te-a determinat să-ți iei permisul pentru șoferi profesioniști? Ai de gând să profesezi sau a fost pur și simplu o pasiune pentru vehiculele mari?
Acum mulți ani aș fi făcut școala din pasiune pentru camioane, însă acum fac școala pentru a profesa. Când m-am hotărât să fac școala aveam deja viitorul discutat și pus la punct împreună cu iubitul meu. El este stabilit în Anglia de peste 3 ani, este șofer profesionist. Anul acesta, după Paște, ne-am hotărât să facem ceva cu noi doi. Cum eu nu pot să îi stric rostul acolo, singura variantă a fost să mă mut eu în Anglia. Și chiar dacă și-ar permite să mă țină acasă, evident că nu aș putea eu. Niciodată nu mi-am dorit să muncesc în străinătate pentru că aici, acasă, în România am avut mereu ”suficient”. Nu plec în Anglia pentru a munci, ci pentru a deveni o familie cu iubitul meu. Așa ne-a venit ideea amândurora de a face școala și de a profesa acolo, când voi fi pregătită. Am lucrat mult pentru a accepta că plec departe de mama mea, de casa mea, de confortul meu și de țara mea. M-am gândit că aș putea reuși doar cu șoferia și camioanele, care pentru mine sunt o pasiune. Și acum a venit timpul să mă ocup de această pasiune.
Cred că șoferii te privesc curioși în trafic și mulți îți răspund cu zâmbete. Îți place acest lucru?
Cum să nu, chiar le răspund la fel de frumos, cu un zâmbet! La una dintre ședințe, trebuia să întorc camionul și lângă bordură erau câțiva muncitori. Se odihneau și s-au întors toți după mine, se vedea pe chipul lor că erau plăcut surprinși. Și la trecerile de pietoni sau la semafor sunt persoane ce mă observă și le urmăresc reacțiile cu coada ochiului.
Cum te înțelegi cu instructorul tău? Cum se comportă în timpul orelor de condus, este dur sau docil?
Mi-aduc aminte că i-am spus secretarei că mi-aș dori să am un instructor căruia să îi placă să facă asta și să nu fie plictisit… și m-a înscris la domnul Marin Stanciu. Nu e nici dur, nici docil! Pentru mine va fi, de acum, Omul ce m-a învățat să conduc camioane! Îmi place să cred că a simțit în mine un elev ambițios, dar și serios și făcut pentru ”șoferie”. De la oră la oră am simțit cum am evoluat datorită lui. La primele ședințe îmi adresa și întrebări de legislație. Dar până să îl întâlnesc pe domnul instructor, am avut deosebita plăcere să iau lecții de legislație și mecanică de la doi domni profesori, foarte buni pedagogi. Dacă aveam întrebări sau aspecte de lămurit îmi răspundeau cu interes și plăcere.
Cum a fost prima oră de condus? Ai avut emoții?
Până să ajung în dreptul camionului nu am avut emoții, dar au început când mi-a spus să mă urc în dreapta. Am stat acolo 5-10 minute, cât mi-a explicat bordul, butoanele, manetele și regulile. Apoi m-a întrebat dacă am mai condus camioane și răspunsul meu a venit foarte sincer: ”Nu”. Deși am prieteni șoferi de camion, nu le-am cerut să mă lase și pe mine să văd cum e nici măcar în garaje! Când am ajuns în spatele volanului tremuram de frică. M-a pus de câteva ori să plec ușor de pe loc și să frânez, ca să mă obișnuiesc cu pedalele, și am plecat la drum. Din fața școlii de la Republica am plecat spre A2, apoi pe bulevardul Theodor Pallady, la Nicolae Grigorescu am făcut dreapta, spre Titan, tot înainte până la Morarilor și apoi imediat am ajuns iar la Republica. Toată ora a fost cu emoții și încordare, noroc că poziția pe scaun a fost confortabilă. Când m-am dat jos din camion a durat câteva minute bune până când am putut să îmi simt picioarele și să îmi treacă emoțiile. Și a doua ședință a fost cu emoții, apoi ușor-ușor au dispărut. Am ajuns la finalul celor 10 ședințe să nu mai am nici o teamă. Acum urmează ședințele pentru E! Iar emoții și picioare tremurate!
Ce camion conduci la școală? Are cutie automata sau manuală?
Este un Mercedes-Benz Atego cu cutie manuală, în două game. Parcă îl aud pe domnul Stanciu: ”Schimbă gama, schimbă gama! Dă drumul la croitorie!”. Adică la ambreiaj.
Ai putea să conduci un camion încălțată în pantofi cu toc?
Cu siguranță aș putea… orele de condus m-au făcut să simt aceleași instincte și confort ca în autoturism. Doar că nu sunt amatoare de astfel de încălțări.
După permisul de conducere C+E, urmează și D?
Categoria D nu este în plan, cel puțin deocamdată. Obligatoriu va fi CPI-ul, dar aș vrea să iau atestatul și pentru ADR colete și mai puțin cisternă. Vom vedea la momentul înscrierii! De asemenea, eu și iubitul meu avem în plan și cursul de manager de transport sau persoană desemnată. După ce toate acestea vor fi luate voi fi gata de plecare într-o altă lume!
Există cupluri soț-soție care formează un echipaj pe un camion. Ar putea fi așa și în cazul vostru? Familly on truck?
Nu cred că vom vrea să și muncim împreună, chiar dacă munca noastră se va putea numi afacere de familie. Știu că una din regulile de aur în cuplu e să lăsăm la serviciu toate probleme și când ajungem acasă să fie veselie și armonie. Păi cum am putea noi să mai fim veseli acasă și prieteni, când la serviciu ne-am certat fie că nu am ajutat la prinsul chingilor, fie că nu am fost după acte la birou, fie că nu am reușit să mă încadrez cu programul sau că nu am configurat bine traseul?
Care este cel mai măreț vis al tău?
Îmi doresc să reușesc să mă acomodez în Anglia cu tot ce înseamnă climă, oameni, mentalități, mâncare, șofat, pentru a-mi îndeplini visul de a ridica o căsuță pe pământul nostru românesc!
Despre Școala TEO
TEO este cea mai mare școală de șoferi din România. A fost înființată în ianuarie 2003 și este singura școală din București și Ilfov care pregătește și persoanele cu dizabilități pentru obținerea permisului de conducere. Școala deține peste 80 de vehicule, iar de-a lungul timpului a pregătit zeci de mii de elevi. TEO oferă lecții teoretice și practice pentru toate categoriile, plus că școlarizează șoferii profesioniști în vederea obținerii atestatului profesional. Deține 10 sedii în București și Ilfov și a obținut nenumărate premii de la diverse forumuri din domeniu. Școala se implică activ în pregătirea persoanelor ce provin din familii defavorizate, organizează concursuri în care oferă premii celor mai buni dintre cursanți, iar orice curs de școlarizare pentru categoria B începe cu două ore de conducere gratuite în poligonul școlii. Instructorii sunt verificați periodic, astfel încât cursanții să beneficieze de cele mai bune condiții de pregătire.
Comentați?