Blocarea transportului maritim prin Strâmtoarea Hormuz nu generează doar efecte economice și logistice. Potrivit unui nou studiu realizat de biologi marini, cele peste 1.500 de nave comerciale imobilizate de luni întregi în Golful Persic și în Golful Oman ar putea deveni vectori ai uneia dintre cele mai mari invazii biologice marine din ultimele decenii, odată cu reluarea traficului maritim.
Cercetătorii avertizează că perioada prelungită de staționare favorizează dezvoltarea accelerată a organismelor marine pe coca navelor, iar acestea ar putea fi transportate ulterior în porturi din întreaga lume, cu efecte ecologice și economice greu de anticipat.
Navele imobilizate devin adevărate ecosisteme plutitoare
În condiții normale, navele comerciale petrec foarte puțin timp staționate într-un singur loc. Activitatea constantă și viteza de deplasare contribuie la limitarea dezvoltării organismelor marine pe suprafețele scufundate ale corpului navei.
Situația actuală este însă diferită. Închiderea Strâmtorii Hormuz pentru navigația comercială a făcut ca peste 1.500 de nave să rămână ancorate timp de luni întregi în apele Golfului Persic și ale Golfului Oman. Această perioadă prelungită de inactivitate creează condiții ideale pentru instalarea și dezvoltarea microorganismelor, algelor și nevertebratelor marine pe coca navelor, fenomen cunoscut în industria maritimă sub denumirea de biofouling.
Un risc major pentru biodiversitatea globală
Autorii studiului consideră că situația actuală poate conduce la un eveniment de tip „super-spreader” al speciilor invazive marine. Practic, fiecare navă acumulând organisme din apele Golfului va deveni, după reluarea traficului, un mijloc de transport pentru acestea către alte ecosisteme marine din lume.
În același timp, multe dintre nave au ajuns în regiune transportând deja organisme marine provenite din alte oceane și mări. Această dublă contaminare biologică favorizează schimbul de specii între ecosisteme foarte diferite și crește probabilitatea introducerii unor organisme non-native în regiuni unde acestea nu au existat până acum.
Potrivit cercetătorilor, combinația dintre numărul mare de nave implicate, distribuția lor globală și gradul ridicat de colonizare biologică transformă actuala situație într-o amenințare fără precedent pentru biosecuritatea internațională.
De ce perioada de staționare este atât de importantă
În mod obișnuit, un cargou petrece aproximativ două zile într-un port. Biofouling-ul începe însă să se dezvolte după aproximativ 10 zile de staționare. Dacă o navă rămâne imobilizată perioade îndelungate, procesul accelerează semnificativ, deoarece sistemele și vopselele antivegetative sunt proiectate să funcționeze optim atunci când nava este în mișcare. Lipsa deplasării reduce eficiența acestor protecții, permițând dezvoltarea rapidă a comunităților biologice pe suprafețele scufundate.
Condițiile din Golf favorizează speciile rezistente
Biologii atrag atenția și asupra caracteristicilor speciale ale mediului marin din regiune. Temperaturile foarte ridicate și salinitatea crescută din Golful Persic favorizează dezvoltarea unor organisme extrem de rezistente la stresul de mediu. Aceste specii au șanse mai mari să supraviețuiască transportului maritim și să se stabilească ulterior în alte ecosisteme, unde pot afecta biodiversitatea locală și activitățile economice dependente de mediul marin.
Riscul este amplificat de faptul că navele oferă suprafețe extinse pentru fixarea acestor organisme, transformându-se în adevărate platforme mobile de dispersie biologică.
Impactul poate fi și economic
Introducerea speciilor invazive nu afectează doar biodiversitatea. Experiențele anterioare au arătat că organismele marine invazive pot produce pierderi importante în pescuit, acvacultură și infrastructura portuară, modificând ecosisteme întregi și generând costuri ridicate pentru controlul și eliminarea acestora. Din acest motiv, autorii studiului consideră că actuala situație trebuie tratată ca o problemă de biosecuritate internațională, nu doar ca o consecință secundară a blocării transportului maritim.
Curățarea navelor înainte de reluarea curselor
Pentru limitarea riscurilor, cercetătorii recomandă ca biofouling-ul să fie îndepărtat înainte ca navele să părăsească regiunea. Operațiunea trebuie însoțită de colectarea și eliminarea controlată a organismelor și a deșeurilor rezultate, astfel încât acestea să nu ajungă în apele din jur.
Printre soluțiile propuse se numără curățarea subacvatică a corpului navei (In-Water Cleaning – IWC), procedură care oferă și un avantaj suplimentar: reducerea rezistenței hidrodinamice a navei și, implicit, a consumului de combustibil. În situațiile în care această intervenție nu poate fi realizată, autorii recomandă evaluarea gradului de colonizare biologică înainte de plecare și analizarea atentă a porturilor în care nava urmează să opereze după ieșirea din Golf.
Cooperare internațională pentru limitarea riscurilor
Studiul subliniază necesitatea creării unor sisteme rapide de alertă și schimb de informații între autorități, operatorii portuari și industria maritimă. Cercetătorii solicită o acțiune coordonată între guverne, organisme de reglementare și companiile de shipping pentru consolidarea măsurilor de gestionare a biofouling-ului, atât în condiții normale de exploatare, cât și în situații excepționale în care navele sunt obligate să rămână imobilizate perioade îndelungate.
Comentați?